http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro
http://coltisorderai.blogspot.ro
aaa

BANNERE


EnterClick Toate retetele sunt pe Petitchef autor prezent pe gatesteinteligent Recensamantul Bloggerilor Reprezint Dobrogea in recensamantul Bloggerilor
Icoana brodata cu margele
Retete de mancaruri. Retete culinare.
...... ... Fericiti cei Prigoniti
... http://coltisorderai.blogspot.ro

vineri, octombrie 29, 2010

Legume fierte si trase la tigaie in unt-reteta casei




Ingrediente:
Am folosit:
2 fire praz                                                          
jum.morcov ( a fost un morcov foarte mare)
4 dovlecei micuti
4 cartofi mari
150 g unt
100 ml vin alb
3 linguri ulei de masline
sare,piper,nucsoara,cimbru 



Mod de preparare:

Cartofii se curata de coaja,se spala si se taie felii . Se pun la fiert in apa cu 100 ml vin alb si putina sare.
Prazul,dovleceii si morcovul se curata,se spala si se taie fasii subtiri pe lungime.




Dupa ce cartofii incep sa fie patrunsi se vor adauga fasiile de praz,dovlecei si de morcov si se fierb impreuna cateva minute, dupa care se vor scurge intr-o strecuratoare.




Intre timp se incalzesc intr-o tigaie untul si uleiul de masline.




Cand untul este gata topit se adauga pentru cateva minute legumele fierte si racite amestecandu-se doar prin miscarea tigaii pentru a nu se sfarama legumele.Se condimenteaza dupa gust si pot fi servite ca atare sau ca si garnitura la preparate din carne si peste.







Tuica de pruna de Varatec si de Cetatuia cu melisa si cu schinduc




Ingrediente:
10 l tuica de pruna in butoi de dud
30-40 fire de melisa
20-30 fire de schinduc








La manastirea din Varatec judetul Neamt si Manasirea Cetatuia judetul Iasi dupa cum va spuneam in interviul pentru gustos.ro Tuica de pruna, fabricata dupa metode traditionale, capata un gust,o aroma si o culoare galbuie deosebita dupa ce este pastrata in butoaie de dud. La Varatec , dupa ce se trage tuica din butoaie se introduce in tuica o planta mai putin cunoscuta si astfel tuica devine unica din punct de vedere al gustului,al culorii si al aromei.In plus planta va ramane in permanenta verde in recipiente.
Aceasta planta se numeste melisa, este o planta din familia mentei si este cultivata chiar la Varatec. Am ramas placut impresionata cand am baut pentru prima oara cu multi ani in urma ,iar de atunci in fiecare an cand mergem sau vin Sfiintiile lor in vizita “capatam” aceasta planta si chiar tuica gata preparata " la pachet" cum se spune. Melisa, sau roinita, este cunoscuta din antichitate, fiind descrisa ca o planta terapeutica,cu puteri miraculoase inca din primul secol al erei crestine. 





La Manastirea Cetatuia se adauga in tuica schinduc ,o planta tot atat de rara si cu proprietati terapeutice de invidiat. Schinducul este supranumit chiar ginsengul romanesc.
Creste doar pe Ceahlau ,are proprietati medicinale unice ,iar maicutele si calugarii o culeg in fiecare an cu mare grija...
Astfel,tuica de la Manastirile Varatec si Cetatuia are o culoare galbuie, data de verdele intens al plantelor ,un gust deosebit si poate fi considerata un adevarat elixir divin sau medicament daca se consuma cu multa,multa moderatie deoarece are o tarie aparte.

Noi am introdus plantele si in tuica productie proprie sau in tuica de Pitesti si a avut acelasi rezultat minunat...
Am pus o parte din aceste plante chiar la uscat si le servesc la condimentarea ,ornarea mancarurilor,a salatelor,a fripturilor si la prepararea dulciurilor,a prajiturilor.Obisnuiesc sa mai adaug la sucuri si chiar iese un lichior foarte bun.




Zilele acestea le-am avut in vizita pe maicute si pe parintelul nostru duhovnic de la Varatec si ne-au adus o sumedenie de sortimente de tuica,vin,hribi,salata de ciuperci,zacusca de legume,zacusca de peste,serbet...O sa postez  retetele lor traditionale...
O sa mai adaug o fotografie cu tuica de mere facuta la Manastirea Bucium,obtinuta dupa aceleasi retete si secrete traditionale (depozitarea si plantele sunt doua dintre secretele pastrate cu sfintenie).



joi, octombrie 28, 2010

CASCAVAL PANE



Ingrediente: 
6-7 felii de cascaval
1 ou
2 linguri pesmet
3 linguri faina
piper,cimbru dupa gust 

Mod de preparare:

Cascavalul se taie in felii intre 5mm-1cm.


Feliile de cascaval se ung cu putin ulei pe ambele parti,se dau prin amestecul de faina si pesmet,apoi prin oul batut cu piper si cimbru,din nou prin amestecul de faina si pesmet,dupa care se prajesc in ulei incins pe ambele parti.


Dupa prajire se scot pe hartie absorbanta pentru a se elimina surplusul de ulei.


GUTUI COAPTE




Ingrediente:


3 gutui potrivite                                                        
miere de albine,miez de nuca                                  
scortisoara dupa gust
50 ml vin alb
frunzulite de menta 






Mod de preparare:


Gutuile se sterg bine de puf,se spala,se sterg si se taie jumatati. Se scoate miezul,iar golurile ramase se umplu cu miez de nuca si miere de albine,dupa care se introduc la cuptor.Cand s-a topit mierea de albine si s-a format siropul se adauga vinul.Gutuile se stropesc din cand in cand cu sirop,iar cand sunt gata se presara scortisoara macinata dupa gust.Se orneaza cu frunze de menta proaspata sau congelata.

Eu am in permanenta in casa miere de albine cu miez de nuca gata preparata (reteta este postata pe blog).



marți, octombrie 26, 2010

Sfantul Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucurestilor-27 Octombrie 2010



Unul dintre reprezentantii de seama ai , odraslit de fratii nostri romani care traiesc in sudul Dunarii, a fost Sfantul Dimitrie zis "cel nou" sau "Basarabov", ale carui moaste se gasesc azi in . A trait in veacul al XIII-Iea, deci in timpul "imperiului" de la Tarnovo, intemeiat de romani si de bulgari sub conducerea fratilor Petru si Asan. S-a nascut in satul Basarabov, asezat pe raul Lom, un afluent al Dunarii, in apropierea orasului Russe.

Parintii lui erau oameni saraci, care nu l-au putut da la invatatura, de aceea, de mic a fost nevoit sa-si castige el insusi cele necesare traiului. Ani in sir a pascut vitele si oile taranilor din sat, pe colinele din preajma Dunarii si pe vaile inverzite ale raului Lom. Viata in mijlocul naturii a oferit tanarului pastor prilejul de a admira mereu frumusetile firii celei vazute, ajutandu-l sa iubeasca si mai mult pe Facatorul lumiivazute si nevazute. In duminici si sarbatori a luat parte alaturi de parinti si de ceilalti credinciosi, la slujbele savarsite in biserica satului, putand astfel sa asculte invataturile de viata indrumatoare ale , ale Sfintilor Sai Apostoli si ale Sfintilor Parinti.

Atmosfera de viata autentic crestina din familie, ca si invataturile pe care le auzea la biserica l-au facut sa fie bland si milostiv cu toti semenii sai. Postea si se ruga mereu, asa cum se cuvine unui adevarat crestin. Se ingrijea mult de cei saraci, carora le impartea o parte din hrana pe care o primea de la consatenii sai pentru paza vitelor.

Cunoscand pe unii calugari din manastirile din apropiere, a aflat de viata imbunatatitape care o duceau acestia, departe de lume si de grijile ei. Pe masura ce crestea cu varsta si cu intelepciunea, s-a trezit in el dorul dupa viata monahala, desi practicase si pana atunci, poate fara ca sa-si dea seama, cele trei "sfaturi" cerute oricarui calugar : sfintenia vietii (fecioria), smerenia (ascultarea) si saracia. Drept aceea, intr- una din zile, a parasit lumea, cu toate ale ei, si "luandu-si crucea", s-a calugarit intr-o manastire din apropiere. S-a asezat intr-o pestera, sapata in stanca, pe malul raului Lom.

Acolo a petrecut ani in sir in post aspru, infranare si rugaciune, izolat cu totul de lume si chiar de ceilalti monahi. Nu se stie cati ani a trait in aceasta pestera si nici cum isi agonisea cele necesare traiului, dupa cum nu se stie nici data trecerii sale la cele vesnice. De un lucru putem fi siguri : ca el a fost in permanenta o pilda vie de aleasaviata crestina pentru ceilalti calugari si pentru obstea cea mare a credinciosilor.

Se spune ca pe cand si-a simtit sfarsitul aproape, a venit pe malul Lomului si s-a asezat intre doua lespezi de piatra ca intr-un sicriu. Si astfel si-a incredintat sufletul lui Dumnezeu, fiind inconjurat in chip nevazut doar de sfintii ingeri.  
               
Pe buna dreptate, una din cantarile bisericesti din ziua praznuirii sale ii infatiseaza viata prin aceste cuvinte : "Ca un inger pe pamant viata ta ai savarsit, in post si rugaciune ziua si noaptea petrecand, ca sa infrangi pornirea ispitelor cu care te-ai luptat, ca un ostas adevarat al lui Dumnezeu, a carui voie ai implinit din tinerete si toate intunecimile le-ai socotit. Pentru aceasta si noi cu credinta te laudam si te slavim". (Podobia la Utrenie).

Multi ani nimeni n-a stiut de trecerea la cele vesnice a lui Dimitrie. Dar in urma unor ploi puternice, au cazut in apa Lomului si cele doua lespezi de piatra in care era adapostit trupul Cuviosului pusnic. Acesta a fost acoperit de nisip si de prundis, ramanand iarasi o bucata de vreme nestiut de nimeni in albia raului Lom. Ele n-au fost insa atinse de putreziciune, pentru ca sa fie scoase apoi la lumina in chip minunat, prin lucrare dumnezeiasca. Intr-o noapte, Cuviosul Dimitrie s-a aratat in vis unei tinere care suferea de o boala grea, careia i-a spus ca daca parintii ei il vor scoate din apa, va fi tamaduita de boala.

Tanara a povestit parintilor visul ei si impreuna cu acestia si cu alti credinciosi din sat s-au indreptat spre locul pe care insusi cuviosul il aratase in vis acelei tinere. De fapt, acolo se si arata adeseori o lumina mai presus de fire. Si cautand cu staruinta au aflat cinstitul trup al Cuviosului Dimitrie intreg si neputrezit. Binecredinciosii crestini din satul Basarab, impreuna cu preotii satului, au dus cinstitele moaste in biserica satului. Tanara bolnava, atingandu-se de ele, si-a recapatat de indata sanatatea.

Vestea despre aflarea cinstitelor sale moaste s-a raspandit curand atat in localitatile din sudul Dunarii, cat si in cele din nordul ei. Numerosi credinciosi de pe ambele sale maluri se indreptau spre satul Basarab pentru a se inchina cinstitelor moaste si a cere marelui sfant ajutor si mijlocire in fata Parintelui ceresc. Se implineau astfel cuvintele Sfantului Apostol Pavel care scria corintenilor ca "Dumnezeu a ales pe cei nebagati in seama ai lumii acesteia ca sa biruiasca pe cei tari, a ales pe cei de jos ca sa rusineze pe cei trufasi" (I Corinteni 1, 27-28). Dumnezeu l-a ales tocmai pe acest Dimitrie, smerit pastor si apoi pusnic, neluat in seama de nimeni, ca el sa fie cunoscut apoi de toti si sa-i ceara ajutor si ocrotire in nevoi.

S-a invrednicit si el de aceeasi cinstire ca si pastorul Amos care a ajuns prooroc, ca si David care din pastor a ajuns rege in Israel, ca si  pastorii din jurul Betleemului care au aflat de nasterea dumnezeiescului Prunc si au venit sa I se inchine. Traditia spune ca unul din domnii Tarii Romanesti a ridicat in satul Basarab o biserica noua, in care au fost asezate moastele Sfantului Dimitrie cel Nou, spre a fi cinstite de credinciosii care se indreptau mereu spre satul in care vazuse lumina zilei.

Moastele noului sfant al lui Hristos au ramas acolo aproape cinci secole. Intre anii 1768-1774 a avut loc un razboi nimicitor intre rusi si turci, purtat si pe pamantul romanesc, dar si in sudul Dunarii, pe teritoriul fostului stat bulgar, desfiintat de turci inca de la sfarsitul veacului al XlV-lea.

Generalul rus Petru Saltacov a ajuns cu ostile sale in satul Basarab. Pentru ca cinstitele moaste sa nu fie profanate de ostasii turci musulmani, generalul a poruncit ca ele sa fie duse in Rusia. Ajungand cortegiul cu racla in Bucuresti, un negustor bogat cu numele Hagi Dimitrie, se pare un macedoroman, precum si mitropolitul Grigorie II al Tarii Romanesti, au rugat pe generalul rus sa lase cinstitele moaste aleSfantului Dimitrie cel nou poporului roman si Mitropoliei tarii, ca o mangaiere pentru multele pagube materiale si suferinte indurate de romani in cursul acelui razboi, mai ales ca era "valah" de neam. Ascultandu-le dorinta, moastele au fost asezate cu mare cinste in catedrala mitropolitana din Bucuresti in iulie 1774. Mana dreapta a Sfantului a fost trimisa, totusi, la Kiev, unde se crede ca se pastreaza si astazi.

In felul acesta, Sfantul Dimitrie cel nou sau Basarabov a devenit ocrotitorul Bucurestiului si al intregii Tari Romanesti. Multe suferinte si felurite boli au fost vindecate in urma rugaciunilor staruitoare in fata cinstitelor moaste ale Sfantului Dimitrie. in vreme de seceta s-au facut cu ele procesiuni pentru ploaie. An de an zeci de mii de credinciosi din Capitala tarii noastre sunt prezenti la slujba pomenirii sale, care se face in ziua de 27 octombrie. Tinand seama de cinstirea deosebita de care se bucura Sfantul Dimitrie cel nou, mai ales in Bucuresti, la 28 februarie 1950 Sfantul Sinod a hotarat generalizarea cultului sau in toata Biserica Ortodoxa Romana. Aceasta hotarare s-a transpus in fapta in cadrul unor impresionante manifestari bi¬sericesti la 27 octombrie 1955, in prezenta multor ierarhi romani si straini si a numerosi preoti, calugari si binecredinciosi crestini din Bucuresti si din alte localitati din tara.

De atunci, evlavia credinciosilor romani fata de acest Sfant odraslit din neamul nostru a sporit si mai mult. Chipul sau este zugravit in icoane, dar si in biserici, iar slujba si Acatistul lui au fost tiparite in mai multe randuri.

Sa ne rugam si noi Sfantului Dimitrie cel nou sa ne fie ocrotitor in necazuri, izbavitor de boale si alte suferite, mangaietor in intristare si grabnic ascultator cand ne rugam cu staruinta ca sa fie mijlocitor al nostru catre Hristos Domnul. Sa incercam sa fim si noi mai blanzi si smeriti cu inima, milostivi, iertatori si plini de dragoste fata de aproapele, asa cum a fost el insusi.

Drept aceea, sa-i cantam : "Auzit-am, Sfinte Parinte, de viata ta cea dumnezeiasca ; vazut-am si minunile tale si, indulcindu-ne de facerile tale de bine ce ne arati in toata vremea, credem in indraznirea ta catre Dumnezeu, pentru care graim tie, unele ca acestea:

Bucura-te, doctor iscusit al bolnavilor;
Bucura-te, izbavirea indracitilor;
Bucura-te, intarirea batranilor;
Bucura-ie, invatatorul tinerilor;
Bucura-te, mangaietorul celor intristati; Bucura-te, grabnic ascultator al celor ce se roaga; Bucura-te, izbavitorul celor ce sunt in primejdii; Bucura-te noule invatator al vietii celei curate; Bucura-te, , Sfinte Parinte Dimitrie !" (Din Acatistul sau, icosul 4).
 Sursa : calendar ortodox - Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu