http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro
http://coltisorderai.blogspot.ro
aaa

BANNERE


EnterClick Toate retetele sunt pe Petitchef autor prezent pe gatesteinteligent Recensamantul Bloggerilor Reprezint Dobrogea in recensamantul Bloggerilor
Icoana brodata cu margele
Retete de mancaruri. Retete culinare.
...... ... Fericiti cei Prigoniti
... http://coltisorderai.blogspot.ro

joi, august 28, 2014

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul - 29august Sfinte Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului te rog, lumineaza-ne sufletul, trupul, mintea si cugetul nostru ! Amin. Este ultima mare sarbatoare din anul bisericesc, pentru ca pe 1 septembrie incepe un nou an. Ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul este o zi de post. Ni se cere sa postim in aceasta zi, pe de o parte ca sa nu ne asemanam cu Irod, care din cauza ospatului fara masura, a cerut ca Salomeea sa-i danseze si drept rasplata i-a oferit capul Sfantului Ioan Botezatorul, iar pe de alta parte, ca sa ne asemanam cu viata infranata a lui Ioan. Exista persoane care au sustinut ca ziua Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul prefigureaza Vinerea Patimilor. Si dupa cum postim in fiecare vineri, ca zi a rastignirii Domnului, tot astfel se cuvine sa postim si in aceasta zi. POST BINECUVANTAT! Desi este traditional sa se spuna `` La multi ani ! `` , indraznesc sa spun `` Dumnezeu sa uneasca tot omul !``

https://www.youtube.com/watch?v=V1dCug_lmqg#t=12

miercuri, august 27, 2014

Astăzi, Biserica Schimbarea la Față (Biserica Greacă) din Constanța şi-a serbat cel de-al doilea hram, Sfântul Fanurie, cinstit de comunitate încă din secolul al XIX-lea. Să-l iubim și să-l cinstim pe Sfântul Fanurie că este grabnic și puternic ajutător iar Icoana Sfântului chiar este făcătoare de minuni .Vă doresc spor în toate ! 27 august



Cu multă blândețe, bunătate şi dragoste ne întâmpină Sfântul Fanurie ceas de ceas, clipă de clipă, încât privindu-l, este  imposibil să nu-ţi aminteşti cât de puternic se ruga  pentru cei bolnavi zile în şir, nu mânca nimic şi nu se odihnea până cei pentru care se ruga nu se vindecau. Aşa se ruga Sfântul Fanurie, pentru orbi, pentru muţi, pentru surzi:

"Miluieşte, Doamne, pe aceşti necăjiţi, că zidirea Ta sunt, deschide ochii, ca să vadă frumuseţea cerului Tău şi lumina zilei, şi să nu mai fie ei cu picioarele zdrobite de pietre, nici cu ruşinea neamului lor".

"Deschide buzele lor cele închise, luminează-le mintea, ca să Te slăvească pe Tine, şi cu buzele lor să sărute chipul Tău cel nefăcut de mână şi cu lacrimi să spele intrările în biserică, că astfel să se proslăvească numele Tău cel sfânt".

"Auzi-mă pe mine, Doamne, în ceasul acesta, de acum şi cercetează şi deschide auzul robilor Tăi, ridică greutatea neauzirii, că auzind să audă glasul clopotelor Tale cele sfinte, sunetele roţilor şi toate sunetele de pe pământ.

Şi atât de mare era rugăciunea lui către Dumnezeu şi plângerea, că uneori, şi păgânii plângeau auzindu-i rugăciunile şi văzându-i lacrimile.

Atâta blândeţe, bunătate şi dragoste jerfelnică se desprinde din privirea Sfântului Fanurie, încât n-ai mai pleca de lângă SFÂNTA  ICOANA SA...


Biserica „Schimbarea la Faţă” mai serbează două hramuri:
Pe data de 6 august cea mai veche biserică din Constanța, Biserica Greacă, își serbează hramul, Schimbarea la Față şi 30 noiembrie – Sfântul Andrei. Slujbele se săvârşesc atât în limba română cât şi în limba greacă. 
Construcţia bisericii a început în anul 1865 şi s-a terminat în anul 1867, la baza ei stând firmanul de construire dat de către Sultanul Abdul Aziz. Clădirea, în formă dreptunghiulară, nu are turle, întrucât era prevăzut în mod expres în aprobare, ca bisericile creştine din Imperiul Otoman să nu fie mai înalte decât moscheele musulmane. Pictura bisericii a fost executată de un renumit pictor aghiograf de la Muntele Athos.

Pe 23 noiembrie 1878, în această biserică, în prezenta locuitorilor oraşului Constanţa s-a făcut primul Te-Deum de mulţumire pentru victoriile ostaşilor români în luptele de cucerire a independenţei naţionale (1877) de la Plevna, Vidin, Rahova precum şi pentru revenirea Dobrogei la Ţara Mamă. 
În anul 1954 biserica a fost declarată „Monument istoric” şi inclusă pe lista de „Patrimoniu Naţional şi Cultural”. Datorită lipsei fondurilor şi a stării de degradare, membrii Comunităţii Elene au cerut aprobarea Patriarhiei Române ca lăcaşul de cult să treacă în administrarea Bisericii Ortodoxe Române. În anul 1974, Patriarhia Română a aprobat includerea bisericii parohiale cu patrimoniu şi enoriaşi în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului şi a Dunării de Jos. Pictura, refăcută de către pictorul Nicolae Radu, a fost sfințită în anul 1991.

























marți, august 26, 2014

Acatistul Sfinţilor Adrian şi Natalia- Sfinţi Mucenici - 26 august

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
CONDACUL 1
Aleşilor slujitori ai lui Dumnezeu şi prealăudaţi mucenici ai lui Hristos, pentru iubirea Lui aţi dispreţuit deşertăciunea lumească, punându-vă viaţa ca o jertfă curată, dorind să primiţ mai degrabă chinuri, decât să vă lepădaţi de Dumnezeul cel adevărat, cu dragoste vă lăudăm sfinţilor Adrian şi Natalie. Deci, ca cei ce staţi lângă Tronul cel de har al Domnului desfătându-vă, rugaţi-vă pentru cei ce cu credinţă şi evlavie vă implorăm, şi cu mulţumire vă cântăm aşa: Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
ICOSUL 1
Cu o iubire îngerească te-ai rugat neîncetat Mântuitorului, Natalie preafericită, ca să-i lumineze mintea întunecată a soţului tău şi să o întoarcă spre cunoaşterea Făcătorului şi Stăpânului tău, până când au fost auzite rugăciunile tale; harul s-a atins de inima lui Adrian, care a crezut şi plin de curaj a suferit chinuri şi chiar moartea. Admirând râvna şi dragostea voastră pentru Hristos, cu evlavie vă cântăm aşa:
Bucuraţi-vă lumini ai dragostei Dumnezeieşti.
Bucuraţi-vă stâlpi neclintiţi de relele păgâneşti.
Bucuraţi-vă, că aţi purtat crucea drept şi cu răbdare.
Bucuraţi-vă că cu aceasta aţi învins pe demon şi vicleniile sale.
Bucuraţi-vă că de Domnul voi aţi fost încununaţi.
Bucuraţi-vă că la Tronul ceresc, pentru noi vă rugaţi.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.
CONDACUL al 2-lea
Văzând Domnul curăţia inimii tale, preacinstite Adriane, măcar că era umbrită de politeism, dar gata să primească Adevărul, te-a chemat la Lumina Sa, deschizându-ţi uşile împărăţiei Sale, pentru rugăciunile soţiei tale; împreună cu care ai cântat lui Dumnezeu cântare de laudă: Aliluia.
ICOSUL al 2-lea
Înţelegerea adevăratei cunoştinţi de Dumnezeu, ţi-a umplut sufletul Adriane, când, ca notar, scriai numele sfinţilor mucenici, osândiţi la chinuri şi moarte pentru numele Domnului; când ai întrebat pe servii lui Hristos, ce răsplată au să primească ei de la Domnul în împărăţia Sa, pentru martirajul lor, iar ei au răspuns că, limba nu poate spune şi mintea nu poate cuprinde, ce a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El. Îndată ai părăsit religia cea păgânească şi din toată inima ai strigat: "Şi eu sunt creştin!" Lăudând întoarcerea ta către Soarele Dreptăţii, te rugăm primeşte, împreună cu soţia ta, sfânta Natalia, de la noi păcătoşii laudele acestea:
Bucuraţi-vă ai adevăratului Dumnezeu sfinţi slujitori.
Bucuraţi-vă ai voiei Lui sfinte buni împlinitori.
Bucuraţi-vă că în locul frumuseţii pe Hristos L-aţi iubit.
Bucuraţi-vă că iubirea conjugală, Lui o aţi dăruit.
Bucuraţi-vă că ne ziceţi, să nu ne lipim de cele de jos ci de cele de Sus.
Bucuraţi-vă că-n neputinţe, să urcăm ne ajutaţi nespus.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.
CONDACUL al 3-lea
Întărit cu putere de Sus ai mers fericite la nevoinţe şi chinuri dorind să mori pentru Domnul şi Mântuitorul tău. Soţia ta, Natalia, cu rugăciuni şi îndemnuri îţi ajuta să ridici crucea rânduită de Domnul şi să primeşti cununa nestricăciunii, pregătită ţie în ceruri şi cu îndrăzneală să cânţi lui Dumnezeu: Aliluia.
ICOSUL al 3-lea
Având să te prezinţi la nelegiuita judecată a lui Maximian, ai fost închis în temniţă, unde cu ceilalţi mucenici, ai petrecut toată noaptea în rugăciuni, cântări şi sfatuiri duhovniceşti. Soţia ta, dispreţuind iubirea firească şi neputinţa femeiască, în tot chipul te convingea să nu părăseşti credinţa în Hristos, ci să rămâi până la sfârşit un mărturisitor neclintit al numelui Domnului, netemându-te de moarte. De aceea, ca adevăraţilor ostaşi ai lui Hristos, cu bucurie sufletească vă cântăm:
Bucuraţi-vă curajoşi râvnitori ai credinţei celei adevărate.
Bucuraţi-vă neînfricaţi mustrători ai credinţelor deşarte.
Bucuraţi-vă că cu răbdarea ca cu o armă v-aţi îmbrăcat.
Bucuraţi-vă că Crucea ca pe un scut puternic în mâni aţi luat.
Bucuraţi-vă că chinuitorii, de curajul vostru s-au minunat.
Bucuraţi-vă că prin voi numele Domnului e binecuvântat.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
CONDACUL al 4-lea
Viforul îndoielii şi al fricii de la inima ta ai gonit, slăvite Adriane şi spre nevoinţa mucenicească te-a întărit fericita soţia ta Natalia, toată noaptea vorbind depsre răsplata viitoare ce a pregătit-o Dumnezeu celor ce îşi pun viaţa pentru El, spunându-ţi astfel: "Fericit eşti domnul meu, că ai aflat comoara cea nepreţuită, mărgăritarul cel preascump - pe Hristos Domnul!" Nu te mai întoarce iar la bezna idolească, ci rămâi credincios Celui ce te-a iubit pe tine, cântandu-l din toata inima: Aliluia.
ICOSUL al 4-lea
Auzind Natalia, fiind acasă, că te-ai întors din temniţă şi gândindu-se că te-ai înfricoşat de chinuri şi te-ai lepădat de Hristos, plângea amarnic şi, întâmpinându-te în uşa casei, te dojenea că te-ai lepădat de credinţă. Dar tu, bucurându-te în duh şi mai tare întărindu-te în suferinţă, cu lacrimi i-ai povestit ei, că nu numai nu te-ai lepădat de Hristos, ci voieşti mai mult să suferi pentru Numele Său sfânt.
Mirându-ne de o aşa înaltă dragoste creştinească, cu umilinţă vă cântăm:
Bucuraţi-vă că chipul adevăratei însoţiri creştineşti ne-aţi arătat.
Bucuraţi-vă că iubire cerească în inimile voastre aţi purtat.
Bucuraţi-vă că cu lepădare de sine pe noi ne însufleţiţi.
Bucuraţi-vă că în toate, voia lui Dumnezeu, să o vedem ne cerşiţi.
Bucuraţi-vă că ne-aţi învăţat să părăsim cele de jos-trecătoare.
Bucuraţi-vă că ne sfătuiţi să cugetăm la cele de Sus-viitoare.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
CONDACUL al 5-lea
Minunata milă şi dragoste ai arătat Natalie, când împreună cu soţul tău, aţi căzut la picioarele celor întemniţaţi pentru numele lui Hristos, şi sfintele lor rane ungându-le şi sărutându-le, aducându-le alinare şi uşurare, cu inima smerită, înălţând lui Dumnezeu cântare îngerească: Aliluia.
ICOSUL al 5-lea
Văzând chinuitorul pe sfinţii întemniţaţi împreună cu tine, că sânt atât de torturaţi, încât n-ar mai putea să sufere alte chinuri şi mai groznice, a poruncit să te ducă pe tine, Adriane, la judecată şi să te sfătuiască să te lepezi de Hristos, ori de nu, să fii supus şi la mai grele chinuri, însă, întărit fiind cu putere de Sus şi mângâiat de fericita ta soţie, ai rămas statornic împotriva ispitirilor vrăjmaşului. De aceea pentru suferinţa cea pentru Hristos, vă fericim împreună cu sfânta Natalia şi cu bucurie vă cântăm:
Bucuraţi-vă purtători de biruinţă, ai Celui Preaînalt slujitori.
Bucuraţi-vă puternici ai credinţei în Hristos mărturisitori.
Bucuraţi-vă mustrători îndrăzneţi ai rătăcirii idoleşti.
Bucuraţi-vă neînfricaţi propovăduitori ai slavei Dumnezeieşti.
Bucuraţi-vă că de mânia lui Maximian nu v-aţi înfricoşat.
Bucuraţi-vă că răutatea şi cruzimea lui o aţi desconsiderat.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
CONDACUL al 6-lea
Propovăduitor şi retor te-ai arătat Adriane, în faţa judecăţii împărăteşti, mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat, care a făcut cerul şi pământul, iar rătăcirea diavolească o ai defaimat, şi pentru acestă mărturisire şi defaimare ai suferit groaznice bătăi şi chinuri, cântând Celui Atoatebiruitor: Aliluia.
ICOSUL al 6-lea
Lumina slavei cereşti a strălucit pe faţa ta, înţelepte pătimitorule, când, fiind bătut în mod barbar peste pântece,
de îţi curgeau măruntaiele, dar nu încetai să slăveşti pe Hristos în faţa poporului şi să mărturiseşti Numele Lui. Iar fericita Natalia, văzând răbdarea şi bărbăţia ta, se ruga ca să nu slăbească sufletul tău, ci să rămâi până la sfârşit slujitor credincios al lui Hristos. Amândurora, noi vă cântăm aşa:
Bucuraţi-vă că sfinte lăcaşuri ale Duhului Sfânt aţi fost.
Bucuraţi-vă vase slăvite ale Harului lui Hristos.
Bucuraţi-vă că-n suflet şi trup, v-a pătruns Dumnezeiasca Lumină.
Bucuraţi-vă că Împăratul-Hristos v-a dat înţelepciunea divină.
Bucuraţi-vă că cu puterea Dumnezeirii Lui aţi fost întăriţi.
Bucuraţi-vă că fără de frică, aţi primit să fiţi munciţi.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
CONDACUL al 7-lea
Vrând prigonitorul împărat să te cheme din nou la judecată, fericite Adriane, te-a închis în temniţă cu ceilalţi mucenici, unde a venit Natalia şi, fericindu-te, te întărea zicând: "Fericit eşti domnul meu, că te-ai învrednicit de starea sfinţilor mucenici ai lui Hristos, şi cu dânsa bucurându-te ai cântat lui Dumnezeu: Aliliua.
ICOSUL al 7-lea
Nouă tortură a născocit chinuitorul, poruncind ostaşilor să interzică intrarea femeilor, la cei întemniţaţi, care veneau să-i mângâie şi să le uşureze chinurile. Atunci şi ţie, fericită Natalie, ţi s-a interzis să-l vizitezi şi să-l serveşti pe soţul tău; dar dispreţuind porunca împărătească, îmbrăcată în haine bărbăteşti, veneai la închisoare, ca şi mai înainte şi pe soţul tău îl întăreai ca, bărbăteşte să meargă la chinuri şi moarte, pentru Hristos-Domnul. Pentru aceasta cu vrednicie vă lăudăm, cântându-vă acestea: Bucuraţi-vă a slujitorilor lui Hristos, podoabă luminoasă.
Bucuraţi-vă, a mărturisitorilor Lui, frumuseţe aleasă.
Bucuraţi-vă că ne-aţi arătat calea îngustă, pe care voi v-aţi pornit.
Bucuraţi-vă că pe dânsa aţi ajuns la limanul liniştit.
Bucuraţi-vă că acuma în slavă şi vesnică fericire vă aflaţi.
Bucuraţi-vă că cu rugile voastre, de nenorociri ne apăraţi.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudati şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
CONDACUL al 8-lea
Privelişte stranie şi straşnică a fost în temniţă, unde erai închis cu ceilalţi, Adriane, când după porunca tiranului chinuitor, au vrut să-ţi zdrobească fluierele picioarelor. Atunci soţia ta ţi-a ridicat picioarele şi le-a pus, pe nicovală, ca să fie zdrobite de mâinile chinuitorilor, ca mai curând să te uneşti cu Domnul şi Mântuitorul tău, căruia îi vei cânta: Aliluia.
ICOSUL al 8-lea
Arzând în iubirea lui Hristos, mucenice Adriane, ai răbdat până la fericita adormirea ta, când curatul tău suflet s-a unit cu Domnul, pentru Care atât de mult ai suferit, încât şi mâna ţi-a fost tăiată. Cinstind cu credinţă sfârşitul tău mucenicesc, ţie şi sfintei Natalia, vă cântăm acestea:
Bucuraţi-vă că chinuri sufleteşti, pentru Hristos aţi răbdat.
Bucuraţi-vă că pe aripile iubirii spre Dumnezeu aţi zburat.
Bucuraţi-vă, că ca vulturii spre Soarele Dreptăţii v-aţi ridicat.
Bucuraţi-vă că din valea plângerii, spre Lumină v-aţi înălţat.
Bucuraţi-vă că-n ceata mucenicilor, prin chinuri aţi intrat.
Bucuraţi-vă, că cu toţi sfinţii, imne lui Dumnezeu aţi cântat.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
CONDACUL al 9-lea
Toată mândria chinuitorului tiran a fost ruşinată, când o ploaie puternică a stins flacăra focului, şi n-a lăsat să ardă osemintele mucenicilor lui Hristos, ba încă şi cetatea a inundat-o cu apă, şi lumea necredincioasă a fost înfricoşată cu tunete şi fulgere, iar fericita Natalia, plină de bucurie, cânta lui Hristos, Cel ce toate le iconomiseşte: Aliluia.
ICOSUL al 9-lea
Retorica pământească nu-i în stare să laude îndeajuns nevoinţele voastre sfinţilor mucenici Adrian şi Natalia, căci unul părăsind slava pământească, şi-a pus sufletul său pentru credinţa în Hristos, iar cealălaltă, învingând neputinţa firească, bărbăteşte s-a luptat, întărindu-şi soţul în chinurile lui şi bucurându-se de fericitul lui sfârşit. Faptele bune ale voastre, neştiind cu vrednicie a le preţui, cu dragoste vă cântăm acestea:
Bucuraţi-vă că Crucea Domnului, plini de curaj pe umeri aţi dus.
Bucuraţi-vă că greutatea Crucii, nici pe unul nu v-a răpus.
Bucuraţi-vă că patimile Domnului, voi înşivă le-aţi imitat.
Bucuraţi-vă, că patimi şi pofte, cu voie le-aţi crucificat.
Bucuraţi-vă că pildă de dragoste şi blândeţe v-aţi arătat.
Bucuraţi-vă că sarcina unul altuia să purtăm ne-aţi învăţat.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
CONDACUL al 10-lea
Vrând să izbăvească trupurile sfinţilor mucenici de batjocură şi dispreţ, a venit un oarecare binecredincios bărbat cu soţia sa la Natalia şi ceilalţi fraţi creştini şi i-a rugat să le dea sfintele moaşte ca să le ducă în Bizanţ, până când va trece prigoana lui Maximian-păgânul. Creştinii din cetatea Nicomodiei, le-au ascultat rugămintea şi le-au încredinţat această comoară de mare preţ, cântând lui Dumnezeu: Aliluia.
ICOSUL al 10-lea
Ca şi cu un zid, suntem înconjuraţi cu rugăciunile voastre sfinţilor Adrian şi Natalie, căci în orice năpaste şi nenorocire, totdeauna ne ajutaţi, cu atât mai mult când cu dragoste vă serbăm amintirea, slăvind, pentru voi, pe Hristos Dumnezeul nostru. Fiind noi păziţi de sfintele voastre rugăciuni, vă lăudăm cu acestea:
Bucuraţi-vă că în dragoste, sânteţi grabnicii noştri ajutători.
Bucuraţi-vă bunii noştri mijlocitori şi învăţători.
Bucuraţi-vă că pentru noi la Dumnezeu mereu vă rugaţi.
Bucuraţi-vă, că să trăim plăcut lui Dumnezeu ne învăţaţi.
Bucuraţi-vă prieteni îngăduitori, ce-n necaz pildă ne daţi.
Bucuraţi-vă că pe culmile inocenţii şi curaţiei ne ridicaţi.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
CONDACUL al 11-lea
Cântare lui Dumnezeu din toată inima ai adus, fericită Natalie, când te-a scăpat din mâna tribunului, ce voia să te ia în căsătorie. Tu ca o soţie credincioasă soţului tău -mucenicul lui Hristos Adrian, n-ai voit să te recăsătoreşti, ci, rugându-te te-ai dus cu corabia la Bizanţ, unde a fost dus trupul sfântului soţului tău. Ajungând în cetatea aceea ai cântat cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia.
ICOSUL al 11-lea
Far luminos a devenit corabia cu care ai călătorit pe mare, având ca un mărgăritar de preţ - mâna soţului tău, cu a căruia rugăciuni ai scăpat de urmărirea tribunului şi ai ajuns cu bine la Biznaţ, cu sufletul plin de bucurie, sărutând trupul fericitului domnului tău, cu adânca umilinţă ţi-ai dat duhul în mâinile Domnului. Slăvind plecarea ta la Domnul, împreună cu sfântul Adrian, vă cântăm acestea:
Bucuraţi-vă soţi fericiţi, în viaţă şi moarte nedespărţiţi.
Bucuraţi-vă prieteni ai Domnului, ce lângă Tronu-I-L slăviţi.
Bucuraţi-vă că de vederea Feţii Lui pururea vă îndulciţi.
Bucuraţi-vă că fericirea veşnică, pe totdeauna o primiţi.
Bucuraţi-vă că în lăcaşul celor drepţi la odihnă vă aflaţi.
Bucuraţi-vă că moaştele cele sfinte, spre vindecare ni le lăsaţi.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
CONDACUL al 12-lea
Vase pline cu har s-au aratat cinstitele voastre moaşte, dăruite nouă de Hristos-Domnul, pe dânsele cinstindu-le, cu rugăciunile voastre sfinţilor mucenici ai lui Hristos, căpătăm dezlegarea păcatelor, din toata inima cântând lui Dumnezeu: Aliluia.
ICOSUL al 12-lea
Cântând cinstitele voastre patimi şi fericita adormire, prin care v-aţi urcat la cele de Sus cu toţi sfinţii din veac bineplăcuţi lui Dumnezeu, vă lăudăm preaslăviţi mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie, şi vă rugăm sârguincios, să ne pomeniţi neîncetat la Tronul Slavei, pe cei ce vă fericim aşa:
Bucuraţi-vă ostaşi răbdatori de chinuri şi purtători de biruinţă.
Bucuraţi-vă aleşi luptători pentru adevărata credinţă.
Bucuraţi-vă luminători aprinşi ai virtuţii creştineşti.
Bucuraţi-vă cărbuni aprinşi ai dragostei Dumnezeieşti.
Bucuraţi-vă cuplu, ce întăriţi legăturile căsătoreşti.
Bucuraţi-vă că aţi fost încununaţi cu bunurile cele cereşti.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
CONDACUL al 13-lea
O, sfinţilor mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie, fericiţi soţi şi purtători de chinuri străluciţi. Auziti-ne pe noi cei ce ne rugăm cu lacrimi, venind la biserică, rugaţi-L pe Stăpânul cel milostiv, Domnul nostru lisus Hristos, să ne dăruiască nouă tuturora: pace în familie, sănătate trupească şi sufletească, mântuirea sufletului, ca întotdeauna să-l cântăm Lui: Aliluia.
(de trei ori)
Apoi Icosul I şi Condacul 1.
RUGĂCIUNE
O, sfinţit Cuplu, sfinţilor mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie, fericiţi soţi şi străluciţi purtători de chinuri! Ascultaţi-ne pe noi ce ne rugăm şi mijlociţi pentru noi, ca să ni se dea toate cele de folos trupurilor şi sufletelor, şi rugaţi pe Hristos Dumnezeu, să ne miluiască şi să facă cu noi după îndurările Sale, ca să nu pierim în păcatele noastre. Aşa sfinţilor mucenici, primiţi glasul rugăciunilor noastre şi cu mijlocirile voastre, izbăviţi-ne de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, foc şi grindină, de sabie şi de năvălirea celor de alt neam, de războiul cel dintre noi, de moartea cea năprasnică şi de toate nenorocirile, scârbele şi durerile; ca întotdeauna prin mijocirile voastre fiind întăriţi, să slăvim pe Domnul lisus Hristos, Căruia I se cuvine toata slava, cinstea şi închinăciunea, cu Cel Fără de început al Său Părinte şi Preasfântul Duh, acum şi pururea şi in vecii vecilor. Amin.

La Mulți Ani tuturor celor ce poartă numele de ADRIAN și NATALIA – Povestea Sfinților Adrian și Natalia, una dintre cele mai frumoase povești de DRAGOSTE din ISTORIE



Povestea Sf. Adrian și Natalia este una dintre cele mai frumoase povești de dragoste ale istoriei. Singura mare deosebire este faptul că nu este o povestire despre plăcere, ci despre durere, durerea mucenicească.
Credința neclintită a Nataliei în Dumnezeu a determinat-o să-și îndemne soțul, pe Adrian, să suporte chinuri groaznice, fiind încredințată că acestea vor fi scurte, aici pe Pământ, comparativ cu plata veșnică ce are să-și ia în Cer. Cei doi erau căsătoriți de doar 13 luni când tânărul Adrian, în vârstă de 28 de ani și născut din neam ales, cu o slujbă bună, sub Împăratul Maximian a decis să-și dea viața Lui Hristos.
Într-o zi, în vremea ultimei mari prigoane a creştinilor, de sub Împăratul Maximian, douăzeci şi trei de creştini au fost aduşi înaintea Împăratului şi chinuiţi groaznic, aproape de moarte. Adrian era unul dintre dregătorii împărăteşti ce priveau suferinţele acelor oameni şi auzeau cu cât curaj aceștia îşi apărau credinţa în Hristos.
Pe când mucenicii zdrobiţi în bătaie erau duşi la palatul tribunului spre a li se înscrie numele, Adrian i-a întrebat ce credeau că vor obține îndurând toate aceste suferinţe. Ei i-au vorbit despre nespusa frumuseţe şi slavă a raiului şi i-au citat din 1 Corinteni 2, 9: „Cele ce ochiul nu a văzut, nici urechea a auzit, nici la inima omului s-au suit, acestea au gătit Dumnezeu celor ce iubesc pe dânsul.”
sf adrian nicomidia La Mulți Ani! celor ce poartă numele de ADRIAN și NATALIA   Povestea Sfinților Adrian și Natalia, una dintre cele mai frumoase povești de DRAGOSTE din ISTORIEAuzind acestea, Adrian s-a dus la cel ce scria şi i-a spus: „Scrie şi numele meu împreună cu cele ale sfinţilor aceştia; şi eu sunt creştin“. Când împăratul a auzit aceasta, l-a întrebat: „Ţi-ai pierdut minţile?“ Adrian a răspuns: „Nu mi le-am pierdut, ci mi le-am aflat!“ Astfel a ajuns tânărul Adrian să fie întemniţat împreună cu ceilalţi.
Când soţia sa, Natalia a aflat de întemniţarea lui, s-a mâhnit, însă când a aflat că era întemniţat pentru Hristos, s-a bucurat mult, căci în taină era creştină. A îmbrăcat veşminte frumoase şi a dat fuga la temniţă să sărute legăturile soţului ei. L-a binecuvântat pentru hotărârea de a muri ca mucenic şi l-a sfătuit să rămână tare, îndemnându-i pe ceilalți mucenici din temniță să se roage pentru el. Adrian a trimis-o înapoi acasă, rugând-o să fie liniştită şi să nu se teamă pentru el.
Apropiindu-se clipa muceniciei lui, temnicerii i-au îngăduit lui Adrian să meargă acasă şi să-şi ia rămas bun de la familie. Văzându-l că vine, Natalia, crezând că şi-a pierdut curajul şi a fugit din temniţă, a încuiat uşa casei şi a strigat la el, învinovăţindu-l că este un lepădat de Hristos şi iubitor al vieţii acesteia. I-a adus aminte de cuvintele Domnului, „cel ce se va lepăda de mine înaintea oamenilor, mă voi lepăda şi Eu de dânsul înaintea Tatălui meu care este în ceruri” (Mat. 10, 33). Se numea pe sine nenorocită, căci el o împiedica să se bucure de slava de a fi numită soţie de mucenic. Blagoslovenia pe care se aştepta să o primească, spunea ea, se preschimbase în nenorocire.
Dar când a aflat că ţelul venirii lui era altul decât îşi închipuia, supărarea i s-a schimbat imediat în bucurie, iar Adrian a strigat:„Blagoslovită eşti tu, soţia mea! Tu ai ajuns să-L cunoşti pe Dumnezeu, pentru ca soţul tău să se mântuiască. Cu adevărat, soţia mea, tu îţi iubeşti bărbatul! Blagoslovenia îţi va fi deci cunună, căci deşi nu ai îndurat tu însăţi chinurile, ai fost părtaşă la suferinţele mucenicilor prin mila faţă de ei“.
A venit şi ziua când Adrian urma să îndure bătăile pe care ceilalţi le primiseră. Toţi l-au îmbărbătat: „Du-te cu îndrăznire şi ruşinează-l pe tiran!“ Natalia îl îndemna şi ea: „Îndreaptă-ţi mintea, stăpâne, numai către unul Dumnezeu, şi inima ta să nu se teamă de nimic! Scurte sunt caznele, dar cele ce urmează sunt fără de sfârşit; scurtă este suferinţa, dar slava muceniciei veşnică. Suferă durerea numai puţină vreme şi curând te vei bucura cu îngerii. Dacă slujind pe împăratul cel pământesc, te-ai îngrijit să aduni şi dajdia cea mai mică, necruţându-ţi sănătatea şi fiind gata să mori în luptă, oare nu ţi se cade acum să înduri tot felul de cazne cu încă mai multă vitejie, şi să mori pentru Impăratul ceresc, cu care tu însuţi ai să împărăţeşti?“
Îndurând cu vitejie bătăile şi răspunzând cu linişte şi iscusinţă cuvintelor zeflemitoare ale împăratului, Adrian a primit loviturile călăului cu asemenea seninătate, încât împăratul s-a înfuriat. Când pântecele lui Adrian a plesnit de bătăi, Maximian a pus capăt torturilor şi l-a trimis împreună cu ceilalţi înapoi în temniţă.
Din nou Natalia l-a îmbărbătat şi l-a mângâiat. Îmbrăţişându-l, ea îi spunea: „Fericit eşti tu, stăpâne, că te-ai învrednicit a fi în rândul sfinţilor mucenici! Fericit eşti tu, lumina ochilor mei, căci suferi pentru Cel ce a suferit pentru tine. Iată, de acum vei vedea slava Lui şi te vei face părtaşul ei, căci cel ce este părtaş suferinţelor Lui va fi părtaş şi al slavei Lui!“
Pe când vorbeau, Natalia a înmuiat o pânză în sângele lui şi şi-a uns trupul cu el. Peste câteva zile, după ce iarăşi legase rănile mucenicilor, Natalia stătea la picioarele lui Adrian şi zicea:
„Te rog, stăpâne al meu, adu-ţi aminte de legătura nunţii noastre, de şederea mea alături de tine în vremea suferinţelor şi de dorinţa mea ca tu să dobândeşti cununile. Roagă pe Domnul Hristos, Dumnezeul nostru, să mă ia împreună cu tine, astfel ca, aşa cum împreună am trăit în viaţa aceasta plină de păcate, tot aşa să trăim laolaltă nedespărţiţi în viaţa cea fericită. Te rog, stăpâne al meu, când vei sta înaintea Domnului Hristos, cere mai întâi îndurare pentru mine; căci sunt încredinţată că orice vei cere, Domnul îţi va da ţie, căci rugăciunea ta este plăcută înaintea Lui, ca şi stăruinţa ta. Dar tu ştii necredinţa acestor oameni şi lipsirea de Dumnezeu a împăratului şi mă tem că mă vor sili să mă mărit cu altul, cu un om necredincios şi păgân. Atunci se va întina patul meu, şi legătura noastră se va rupe. Cu stăruinţă te rog, ocroteşte-ţi soţia, aşa cum Apostolul ne-a învăţat; dăruieşte-mi, ca răsplată a curăţiei mele, să mor împreună cu tine!“
În scurt timp, chinuitorii au venit la temniţă cu o nicovală şi un baros de fier, căci împăratul hotărâse să-i omoare pe toţi cu acele unelte. Natalia i-a rugat pe călăi să-l lovească întâi pe Adrian, căci se temea că va slăbi în hotărârea lui, de va vedea moartea celorlalţi.
Deci s-au dus mai întâi la Adrian. Cu o lovitură puternică, chinuitorii au sfărâmat fluierele picioarelor mucenicului şi i-au tăiat picioarele.„Rogu-te, stăpâne, robule al lui Hristos, spunea Natalia, cât mai eşti încă viu, întinde braţul ca să ţi-l sfărâme, şi vei fi deopotrivă cu ceilalţi mucenici ce au suferit mai mult decât tine!“
Sfântul Adrian a întins braţul spre ea, iar ea luându-l, l-a pus pe nicovală. Călăul a lovit puternic braţul, Sfântul Adrian dându-și sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Natalia a izbutit să ia în taină scumpul lui braţ acasă.
După o vreme, unul dintre bărbaţii de seamă ai cetății a obținut încuviinţarea împăratului să se însoare cu frumoasa văduvă a lui Adrian. Auzind aceste lucruri, Natalia s-a pregătit să fugă la Bizanţ, la locul unde erau păstrate moaştele soţului ei. Ea s-a aşezat la rugăciune, cerând ajutorul lui Dumnezeu. Pe când se ruga, de multa osteneală şi de mâhnire Natalia a aţipit şi iată că unul dintre sfinţii mucenici i s-a arătat în vis şi i-a spus: „Pace ţie, Natalia, roaba lui Hristos! Să ştii că Dumnezeu nu te-a trecut cu vederea şi nici noi nu am uitat bunătăţile tale, pe care le-ai făcut îngrijindu-ne în vremea întemniţării noastre. Stând înaintea feţei lui Hristos, stăruim ca să dea ţie să ajungi degrabă la noi“.
sf natalia La Mulți Ani! celor ce poartă numele de ADRIAN și NATALIA   Povestea Sfinților Adrian și Natalia, una dintre cele mai frumoase povești de DRAGOSTE din ISTORIEFericita Natalia l-a întrebat: „Spune mie, mucenice sfinte, dacă stăpânul meu Adrian stă împreună cu tine înaintea Domnului Hristos“. Iar mucenicul i-a răspuns: „El şi-a luat locul înaintea Stăpânului chiar mai înainte de noi! Însă tu grăbeşte şi ia fără zăbavă o corabie şi mergi la locul unde sunt trupurile noastre. Acolo Domnul ţi se va arăta şi te va călăuzi la noi“.
Trezindu-se din somn, Sfânta Natalia îndată a lăsat toate şi, luând cu ea doar braţul Sfântului Adrian, a plecat de acasă. Ajungând la malul mării, a zărit o corabie gata să plece spre Bizanţ, care părea că o aşteaptă pe ea. Urcându-se în corabie, a văzut acolo creştini, bărbaţi şi femei, care fugeau de prigoana răului Maximian şi a adus mulţumire lui Dumnezeu.
La miezul nopţii, diavolul s-a arătat creştinilor de pe corabia Nataliei. El a luat chipul unuia ce călătorea pe o corabie venind din răsărit, având cu el pe alţii în chip de corăbieri. Diavolul i-a întrebat pe corăbierii creştini, vorbindu-le ca şi cum ar fi fost cârmaci: „De unde sunteţi şi încotro mergeţi?“ Creştinii au răspuns: „Suntem din Nicomidia şi mergem la Bizanţ“. Vrăjmaşul le-a răspuns: „V-aţi abătut din cale; întoarceţi-vă spre port!“ Zicând aceasta, diavolul voia să-i amăgească şi să-i ducă la pierzare. Iar creştinii, crezând mincinosul sfat, prinseră să întoarcă corabia şi să plutească spre port.
Dar deodată li s-a arătat Sfântul Mucenic Adrian, strălucind de lumină, şi a strigat cu glas mare: „Ţineţi calea pe care aţi urmat-o înainte, şi nu luaţi în seamă cuvintele vrăjmaşului, ce negreşit vă găteşte pierzarea!“ Spunând acestea, mucenicul s-a arătat mergând înaintea lor pe apă, iar diavolul a dispărut cu tot cu corabia pe care s-a arătat venind.
Fericita Natalia ridicându-se, l-a zărit pe Sfântul Adrian mergând înaintea corabiei şi a strigat: „Este soţul meu – este Adrian care a venit să ne scape!“ Îndată el s-a făcut nevăzut.
Vântul le-a fost prielnic, iar călătorii sosiră la Bizanţ, lângă biserica unde fuseseră îngropate trupurile sfinţilor mucenici, şi toţi au coborât din corabie plini de bucurie. Apropiindu-se de trupurile mucenicilor din biserică, Sfânta Natalia a căzut înaintea lor cu nespusă veselie, sărutându-le şi vărsând lacrimi de bucurie. Aşezând braţul Sfântului Adrian lângă trupul lui, ea a îngenuncheat şi s-a rugat îndelung. Apoi, când a sfârşit, s-a ridicat şi a dat bineţe fraţilor şi surorilor aflaţi acolo, căci mulţi creştini credincioşi se adunaseră în locul acela. Ei au primit-o cu bucurie. Una dintre familii a luat-o în casa lor şi au stăruit să se odihnească, căci vedeau că este istovită de călătorie.
Pe când dormea, Sfântul Adrian i s-a arătat în vis şi i-a spus: „Bine ai făcut venind aici, roaba lui Hristos şi fiică a mucenicilor. Intră întru odihna cea gătită ţie de Domnul. Vino şi primeşte-ţi răsplata cuvenită!“
Trezindu-se din somn, Sfânta Natalia a povestit visul creştinilor de acolo şi le-a cerut să se roage pentru ea. Curând apoi a adormit din nou.
După un ceas, credincioşii au venit să o trezească, însă au văzut că răposase, căci sufletul ei cel sfânt plecase la odihna cea veşnică împreună cu Domnul. Cu nespusă bucurie, la vederea adormirii sale minunate, ei au îngropat-o în biserică, alături de soţul ei.
(sursa: doarortodox.ro)

PRĂJITURA SFÂNTULUI FANURIE PENTRU MÂINE LA HRAM . Este bine şi frumos să îl pomenim după ce ne-a ajutat şi mai ales să-l pomenim şi să-l cinstim pe Sfântul Fanurie cum se cuvine de ziua Lui de praznic (27 august). Vă doresc să vi se îndeplinească dorinţele!!!

ACATISTUL SFÂNTULUI FANURIE



REȚETELE PENTRU PRAJITURA SFÂNTULUI FANURIE LE GASIȚI AICI









A NOUA ZI PENTRU TURTIȚELE SFÂNTULUI FANURIE - TURTIȚE DIN ALUAT NEDOSPIT .Este bine şi frumos să îl pomenim după ce ne-a ajutat şi mai ales să-l pomenim şi să-l cinstim pe Sfântul Fanurie cum se cuvine de ziua Lui de praznic (27 august). Vă doresc să vi se îndeplinească dorinţele!!!

ACATISTUL SFÂNTULUI FANURIE http://valentinaghidculinar.blogspot.ro/2012/08/acatistul-sfantului-fanurie-27-august.html

Sfinte Mucenice Fanurie, fii povatuitorul si indrumatorul nostru pe cararile cele necunoscute ale vietii, pentru ca urmand pilda credintei si a dragostei tale fata de Hristos, sa ne invrednicim de darurile tale, pentru iubirea de oameni si binecuvantarea Marelui nostru Dumnezeu; si trecand dintru aceasta viata pamanteasca, sa ne bucuram, laolalta cu tine si cu toti cei bineplacuti din veac ai Domnlui, de imparatia cea nesfarsita a cerurilor si de partea celor drepti, ca impreuna cu toti si inconjurati de cerestii ingeri, sa aducem slava, cinste si inchinaciune lui Dumnezeu Celui slavit in Treime, in vecii vecilor. Amin!
(Acatistul Sf. Fanurie)

faina cat cuprinde 
150 apa calduta
un praf de sare
3 linguri de ulei de masline

Intr-un bol mai mare se framanta faina cu sarea, apa calduta si uleiul de masline . Cu mainile, se fac sfere de marimea dorita si se turtesc  pe suprafata de lucru cu podul palmei. Se coc la foc potrivit pe ambele parti in cuptor sau pe aragaz in tigaie.Daca se coc in tigaie se inteapa din loc in loc cu furculita pentru a se coace uniform si in profunzime...







luni, august 25, 2014

A opta zi a ritualului turtițelor Sfântului Fanurie - Scovergi cu zahăr vanilat - Cel mai important este SĂ AVEŢI CREDINŢĂ! Să aveţi încredere că Sfântul Fanurie vă ajută !!!.

ACATISTUL SFÂNTULUI FANURIE http://valentinaghidculinar.blogspot.ro/2012/08/acatistul-sfantului-fanurie-27-august.html
- faina cat cuprinde
- un  pliculet drojdie uscata (7 g)
- un praf de sare
- 1/2 lingurita zahar
- 250 ml apa calduta
- 2 linguri ulei de masline
- Amestecam doua linguri de faina cu drojdia, cu sarea , zaharul cu putina apa calduta  si lasam la dospit cca 15-20 de minute .
Aluatul  dospit este apoi amestecat cu restul de faina, cu uleiul de masline  si cu restul de apa calduta . Framantam bine pana se formeaza un aluat  pe care il lasam la dospit cam o jumatate de ora sau pana isi dubleaza volumul.
Aluatul se imparte in sfere. Intindem fiecare sfera  cu sucitorul sau cu mana
Se rumenesc scovergile pe ambele parti in ulei foarte bine incins si se scot pe servetele pentru indepartarea  excesului de ulei. 
Dupa ce s-au modelat toate scovergile, se coc in tigaia cu mult ulei si se scot pe servetel absorbant. 
Se servesc cu zahar pudra vanilat.