http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro
http://coltisorderai.blogspot.ro
aaa

BANNERE


EnterClick Toate retetele sunt pe Petitchef autor prezent pe gatesteinteligent Recensamantul Bloggerilor Reprezint Dobrogea in recensamantul Bloggerilor
Icoana brodata cu margele
Retete de mancaruri. Retete culinare.
...... ... Fericiti cei Prigoniti
... http://coltisorderai.blogspot.ro

vineri, septembrie 12, 2014

Mănăstirea "Sfântul Dionisie Exiguul "("Sfântul Dionisie cel Smerit"), Târguşor - Constanţa, UN COLȚ DE RAI PĂMÂNTEAN, un loc, cu puteri tămăduitoare pentru trup şi suflet. Mănăstirea "Sfântul Dionisie cel Smerit" poartă Hramul Sfântului dobrogean Dionisie Exiguul (Sfântul Dionisie cel Smerit), cel căruia îi datorăm împărţirea timpului în două mari perioade, înainte şi după Hristos,..


Sâmbăta spre Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci şi Înainte-Prăznuirea Naşterii Maicii Domnului (7 septembrie 2014) am primit invitaţia din partea unor prietene dragi de a merge împreună la Mănăstirea Sfântului Dionisie Exiguul. Iniţial am stat puţin pe gânduri având în vedere tratamentul urmat şi stările aferente dar gândurile şi ispitele din acea seară şi noapte au fost învinse... Aşa că, dimineaţa am pornit la drum...


Mulţi dintre noi ne întrebăm adeseori despre sensul vieţii pe acest pământ. "Acesta este, iubitorule de Dumnezeu! Dobândirea Duhului Sfânt este adevăratul scop al vieţii creştine, în vreme ce rugăciunea, postul, pomenile şi alte fapte bune făcute din dragostea de Hristos sunt doar mijloace ale dobândirii Duhului Sfânt".

Sfântul Dionisie Exiguul a ajuns aici aducând cu el bucuria binecuvântării, dorinţa de pace în suflet, dorinţa de mântuire.
A se pune piatră de temelie pentru orice început nu este lucru întâmplător şi nici uşor. Cu atât mai mult când este vorba despre o mănăstire, pentru că, în acest caz, nu se face voia omului, ci vrerea Domnului. 
Aşa s-au petrecut lucrurile şi cu Mănăstirea „Sfântul Dionisie cel Smerit “, care şi-a aşezat temelia, după multe rugăciuni ale maicii stareţe Evghenia şi ale părintelui duhovnic Ghenadie, într-o pădure din comună Târguşor, judeţul Constanţa, pe un teren donat de un credincios, în imediata apropiere a misterioasei aşezări creştine medievale Ester, atestată documentar la 1502, care păstrează în sit ruinele mai multor bazilici creştine. Şi doar la doi paşi de peşterile „La Adam “şi „Liliecilor “, care conservă fosile şi urme de locuire umană foarte vechi. În Peştera „La Adam “, de pildă, au fost descoperite cinci piese de piatră cioplită dintr-un altar al zeului Mitras, identificat cu zeul luminii, 80 de specii de fosile jurasice etc. Însă piesa cea mai tulburătoare găsită aici este un molar aparţinând lui Homo sapiens fossilis, de acum peste 100.000 de ani. Iar în Peştera Liliecilor, pe lângă resturile fosile, în galeria ceramică au fost descoperite silexuri, obiecte de ceramică, monede etc., rămase de la populaţiile care au locuit aici începând din paleoliticul superior şi până în secolul al XVIII-lea.
În 2011, maica stareţă Evghenia Arău a adus rânduiala monahală în acest loc, în scurt timp, ridicându-se paraclisul, patru chilii, trapeza şi câteva dependinţe. La 3 septembrie, acelaşi an, s-a oficiat pentru prima dată, de către Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, înconjurat de un sobor de slujitori, dumnezeiasca Liturghie, cu prilejul hramului. Ridicarea noii bisericii a început pe 10 aprilie 2013. Pe 24 mai, a fost terminată fundaţia, iar de curând a început zidirea pereţilor.


"Oare cum ar fi dacă am putea simţi suspinul tututor oamenilor de pe pământ? Dacă le-am şti toate gândurile, toate durerile şi întreaga viaţă mai bine decât şi-o cunoasc ei înşişi? Cum ar fi dacă nu am putea să răbdăm suferinţa vreunui semen fără să ne doară pe noi înşine însutit? Cum ar fi să-i iubim pe ceilalţi înmiit mai mult decât pe noi înşine? Cum ar fi dacă ne-am simţi nedespărţiţi de fiecare om care a fost, este şi vă mai fi pe acest pământ? Cum ar fi dacă ne-am împărtăşi din blândă lumină dumnezeiască şi mintea şi inima noastră s-ar lărgi atât de mult încât să cuprindă suspinul şi durerea întregii făpturi?
     Noi nu cunoaştem din trăire cum sunt aceste lucruri. Dar Sfântul Efrem le ştie prea bine. Aceasta este însăşi viaţa lui, salasuirea lui întru Duhul Sfânt, părtăşia necurmată la dumnezeiasca fire.
    Chemaţi-l! Este mai apropae decât aerul pe care îl respiraţi, decât lumina pe care o vedeţi, mai aproape decât chipul celui mai drag om pe care îl aveţi. El este Sfântul Efrem cel Nou! Este între cetele Sfinţilor Cuvioşi şi Mucenici, fiu preaiubit al minunatului nostru Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos."

   Sfântul Efrem cel Nou. (Minuni în România)


Frumuseţile naturale, împrejurimile sunt lăsate de Dumnezeu să fie admirate cu mare respect. Mănăstirea este aşezată într-un cadru natural de o frumusețe tulburătoare, un loc cu o încărcătură deosebită, transformat într-un colţ de Rai, un loc ideal pentru reculegere și introspecție. Privim în jur. Pădurea, cărăruile şi miresmele îmbătătoare, cântecul păsărilor, verdeaţa din belşug, cântările ce răzbat din interiorul paraclisul mănăstirii ne aduc treptat acea smerenie, liniște interioară mult dorită.





De la Mănăstirea „Sfântul Dionisie cel Smerit “nu te poţi retrage atât de uşor. Ceva te reţine, ceva îţi şopteşte să mai rămâi, să cauţi adânc în inima ta începutul adevărului. De aceea, trebuie să intri în paraclis, să te rogi la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Grabnic Ascultătoare, adusă de la Mănăstirea Dohiaru din Muntele Athos şi la moaştele celor 32 de sfinţi care veghează plinirea întregului de aici. Printre odoarele de mare preţ se găseşte şi Papucul Sfântului Efrem cel Nou

Luam parte la slujba Utreniei şi Sfânta Liturghie, ascultam cântările bisericești. În paraclis este aproape întuneric cu excepţia candelelor mici şi lumânările care luminează icoanele îmărăteşti şi Sfântul Altar... Ne umplem sufletele de liniște și pace. Slujba religioasă se încheie cu predica părintelui GHENADIE din care avem atâtea de învățat. Ascultând glasul domol, dar ferm al preotului, uităm de toate grijile lumești, devenim dornici să urmăm acele povețe, simțim că putem încerca să fim ceva mai buni, mai curați, mai eliberați de povara grijilor și a tuturor problemelor lumeşti.
I-am mulţumit părintelui Ghenadie pentru căldura cu care ne-a primit, am fost binecuvântată şi am primit cu mare drag invitaţia de a mai veni ori de câte ori vom avea ocazia.
Am ieșit în curtea mănăstirii sa le multumesc si maicutelor , să beau o cană cu apă de la Izvorul Sfântului Dionisie, din curtea mănăstirii, ca să pot pleca mai departe şi să mă pot întoarce, cât mai curând, în acest unic şi neasemuit loc de rugăciune, meditaţie şi smerenie... Dintr-o chilie încărcată de flori, neobosite, măicuţele aduc bucate pe care le împart celor prezenţi. Aici totul arată duhul de rugăciune, dragostea lor faţă de oameni...
 Dragii mei, întotdeauna să avem grijă, să ne îndreptăm pașii spre acel loc unde ne dobândim liniștea și pacea interioară, fie că este o biserică sau o mănăstire şi astfel îi vom atrage pe toţi cei din jur cu liniştea noastră.

Doamne, m-am simţit aşa de liberă şi de bucuroasă, am uitat de griji, de boală!
Nu cred că aceste rânduri pot exprima cât de frumos este totul! Dacă aveţi vreodată posibilitatea să mergeţi, nu ezitaţi s-o faceţi.
 Pornim spre casa cu inima ușoară și cu promisiunea că ne vom întoarce curând...














Niciun comentariu: