http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro
http://coltisorderai.blogspot.ro
aaa

BANNERE


EnterClick Toate retetele sunt pe Petitchef autor prezent pe gatesteinteligent Recensamantul Bloggerilor Reprezint Dobrogea in recensamantul Bloggerilor
Icoana brodata cu margele
Retete de mancaruri. Retete culinare.
...... ... Fericiti cei Prigoniti
... http://coltisorderai.blogspot.ro

duminică, februarie 22, 2015

Începe Postul Mare - călătorie duhovnicească către Sf. Inviere. Să postim în pace și cu bucurie duhovnicească!


Postul Mare este un eveniment spiritual in viata noastra, o perioada de pregatire deosebita. Este mare nu doar prin lungime, ci este mare tocmai prin importanta sa deosebita. Postul, in aceasta perioada, ne ofera bucuria de a trai impreuna cu Hristos, pornind intai de la cainta ta, pentru ca Postul Mare trezeste in noi acea tristete evlavioasa, acea tristete potolita, acea blanda tristete. Postul de bucate cu postul de pacate este o lupta impotriva diavolului, impotriva satanei, lupta care aduce biruinta. Cel mai important lucru este ca sa simtim o izbanda, sa simtim ca intr-adevar postul este pentru noi o jertfa plina de bucurie.

Când un om plecă în călătorie, el trebuie să știe unde merge.  Așa este și omul care călătorește în timpul Postului Mare. Înainte de toate Postul Mare este o călătorie duhovnicească și destinația sa este Paștele Sărbătoarea Sărbătorilor.
        Pentru mulți creștini ortodocși, postul constă într-un anumit număr de reguli și prescripții formale, mai ales negative: abținerea de la anumite alimente, interzicerea dansului, poate și a filmelor de cinema. Noi suntem destul de departe de adevăratul duh ala Bisericii, încât este aproape imposibil să înțelegem că Postul Mare cuprinde în sine și altceva, fără de care toate aceste prescripții pierd o mare parte din sensul lor. Despre acest ” altceva„ se poate spune că este ca o atmosferă, ca un climat în care intrăm: mai înainte de toate o stare a sufletului și a inimii,  care timp de șapte săptămâni, pătrunde întreaga noastră viață.
        Scopul postului este în atingerea inimii, pentru ca aceasta să se poată deschide relațiilor duhului, pentru a simți foamea și setea tainică a comuniunii cu Dumnezeu.
        Postul Paștelui este așezat în cinstea Patimilor Domnului și  ne amintește de postul de 40 de zile al Mântuitorului în pustiu, înainte de a ieși în lume pentru propovăduirea Evangheliei (Mt. 4,2; Lc. 4,2). E totodată vreme de pregătire pentru post, rugăciune și pocăință pentru apropierea cu vrednicie de Sfântul Trup și Sânge, întrucât, de obicei, până la Sfintele Paști se împărtășesc toți credincioșii.
        Cu o deosebită evlavie trebuie să petrecem prima săptămână din post (săptămâna mare), în care în toate bisericile se săvârșesc rugăciuni zilnice deosebite prin care ne întărim în credință spre a parcurge timpul postului și ultima săptămână (săptămâna patimilor) în amintirea sfintelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos.

        Să începem acest post iertând ca să fim iertați, plini de dragoste, de credință și de nădejde, și înfricoșându-ne, umilindu-ne și îndreptându-ne cu vrednicie și cu sfințenie să împlinim întru toate voia lui Dumnezeu.
Sfaturi pentru post
Sfântul Vasile cel Mare foarte frumoase sfaturi ne-a dat pentru post. Şi prima grijă este aceea de a nu posti doar de la mâncare.   
“(...) Postul e un dar din bătrâni. Nu s-a învechit, nici n-a îmbătrânit. E totdeauna nou, e veşnic în floare. (...) Legea postului a fost dată în paradis. Adam a primit întâia oară porunca de a posti: «Nu mâncaţi din pomul cunoştinţei binelui şi răului». Cuvântul «nu mâncaţi» este o lege a postului şi a înfrânării. (...). Ne-am îmbolnăvit prin păcat, să ne vindecăm prin pocăinţă! Iar pocăinţa fără post este neputincioasă. (...)
N-am postit şi am fost alungaţi din rai! Să postim, dar, ca să ne întoarcem în rai! Nu vezi că Lazăr a intrat prin post în paradis/ Nu imita neascultarea Evei! Nu lua din nou ca sfătuitor pe şarpe, care ne sfătuieşte să mâncăm, ca să ne cruţăm trupul! Nu-ţi găsi scuza în boala trupului sau în slăbiciune! Nu-mi spune mie scuzele! Spune-le Lui Dumnezeu, Care ştie totul!(...)
Postul naşte profeţi, întăreşte pe cei puternici. Postul înţelepţeşte pe legiuitori. Postul este bun talisman al sufletului, tovarăş credincios al  trupului, armă pentru luptători, loc de exerciţiu pentru atleţii credinţei. Postul îndepărtează ispitele, postul îndeamnă spre evlavie. Postul este tovarăş al înfrânării, creator al castităţii. În timp de război face eroi, iar în timp de pace propovăduieşte liniştea. Pe credincios îl sfinţeşte, iar pe preot îl desăvârşeşte.(...) Dar nu mărgini folosul postului numai la îndepărtarea de mâncare! Adevăratul post stă în îndepărtarea de păcate. (...)Pentru cei ce postesc de bunăvoie, postul le este folositor tot timpul, pentru că demonii nu îndrăznesc să atace pe cel ce posteşte, iar îngerii, păzitorii vieţii noastre, stau cu plăcere lângă cei care-şi curăţă sufletul cu post. (...)
În fiecare biserică îngerii scriu pe cei ce postesc. Ia aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici plăceri pe care ţi-o dau bucatele, să suferi paguba de a nu fi înscris de înger, fugind dinaintea celui care înrolează ostaşi. E mai mică primejdia când un ostaş aruncă pavăza şi fuge, decât atunci când un creştin aruncă postul, arma cea tare şi puternică.(...) Îndură, dar, toate suferinţele, ca un bun ostaş! Luptă-te după toate regulile luptei, ca să fii încununat, ştiind bine cuvintele apostolului: Tot cel ce se luptă, se înfrânează la toate.” 

Sfântul Siluan
“Despre cât trebuie să mâncăm”
Trupul poate fi veştejit repede prin post, dar nu e deloc uşor ca sufletul să se smerească aşa ca el să rămână mereu smerit, şi nu e cu putinţă degrabă.
Sfânta Maria Egipteanca a luptat 17 ani cu patimile ca şi nişte fiare sălbatice şi abia după aceea a găsit odihnă, măcar că îşi uscase repede trupul, fiindcă în pustie n-avea nimic cu ce să se hrănească.
Socotesc că trebuie să mâncăm atât, încât, după ce am mâncat, să mai vrem să ne rugăm; încât duhul să fie întotdeauna aprins şi să năzuiască nesăturat spre Dumnezeu ziua şi noaptea.”

Niciun comentariu: