http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro http://coltisorderai.blogspot.ro
http://coltisorderai.blogspot.ro

BANNERE


EnterClick Toate retetele sunt pe Petitchef autor prezent pe gatesteinteligent Recensamantul Bloggerilor Reprezint Dobrogea in recensamantul Bloggerilor
Icoana brodata cu margele
Retete de mancaruri. Retete culinare.
...... ... Fericiti cei Prigoniti
... http://coltisorderai.blogspot.ro

joi, aprilie 02, 2015

Sambata lui Lazar - Învierea lui Lazar este sărbătorita în Biserica Ortodoxa cu o zi înainte de Florii. În acest an, Sâmbăta lui Lazăr pică în 4 aprilie 2015. Din Evanghelii aflam ca Lazar era fratele Martei si al Mariei si locuia in Betania. Aceasta localitate se afla in Tara Sfanta si este asezata pe una din culmile pietroase din sud-estul Muntelui Maslinilor.



lazar
In zilele care au premers Patimii Sale, Hristos se afla dincolo de Iordan, in Pereea, intr-un tinut pustiu. Aici va primi vestea ca Lazar era grav bolnav si ca este asteptat  sa-l vindece. Evangheliile nu mentioneaza ce boala avea, insa, fara indoiala era o boala fara vindecare. Hristos nu pleaca spre Lazar, decat dupa doua zile de la aflarea acestei vesti. Ajunge in Betania, impreuna cu ucenicii Sai, in cea de-a patra zi de la moartea lui Lazar.
La intrarea in sat este intampinat de Marta cu urmatoarele cuvinte: „Doamne, daca ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”. Hristos ii raspunde: „Eu sunt invierea si viata!”, adica El este Cel care a adus de la nefiinta la fiinta toate si Cel care are putere sa biruiasca moartea.
Despre Lazar nu cunoastem foarte multe insa, din Sfintele Evanghelii aflam ca era din Betania, fiind fratele Martei si al Mariei. ‘Iar Maria era aceea care L-a uns cu mir pe Domnul si I-a sters picioarele cu parul capului ei, al carei frate, Lazar, era bolnav. Deci au trimis surorile la El, zicand: «Doamne, iata, cel pe care-l iubesti e bolnav». Iar Iisus, auzind, a zis: «Aceasta boala nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca prin ea sa Se slaveasca Fiul lui Dumnezeu». Iar Iisus ii iubea pe Marta si pe sora ei si pe Lazar“ (Ioan, 11, 2-5). Asadar, Lazar ocupa un loc aparte in inima Mantuitorului, mai ales ca Betania nu era departe de Ierusalim, Domnul mergand deseori in casa celor trei frati pe care ii iubea. Se spune chiar ca Lazar ar fi fost fiul fariseului Simon, in casa caruia ar fi avut loc Cina cea de Taina.
Dupa ce a ramas doua zile in locul in care se afla, Mantuitorul le-a spus ucenicilor ca va merge in Iudeea insa ‘ucenicii I-au zis: «Invatatorule, mai acum cautau Iudeii sa Te ucida cu pietre, si Tu, din nou Te duci acolo?…» (Ioan, 11, 8). Raspunsul Domnului (‘Lazar, prietenul nostru, a adormit, dar Ma duc sa-l trezesc“ (Ioan 11, 11), n-a fost inteles initial de Sfintii Apostoli insa Mantuitorul le-a spus atunci limpede: ‘Lazar a murit; si Ma bucur pentru voi ca Eu n’am fost acolo, pentru ca voi sa credeti… Dar sa mergem la el“ (Ioan 11, 14-15).
Insotit de ucenici, Domnul Iisus Hristos ajuns in Betania a patra zi dupa moartea lui Lazar. Marta si Maria erau indoliate si indurerate, astfel ca ‘multi dintre Iudei venisera la Marta si Maria ca sa le aline pentru fratele lor’ (Ioan, 19). De cum a auzit ca vine Iisus, Marta I-a iesit in intampinare la marginea satului, spunand: ‘Doamne, daca ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit'( Ioan, 11, 21). Dar Iisus i-a raspuns: ‘Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai;’ (Ioan 11, 25). Cuvintele Lui Hristos – viata si datatorul vietii – aveau sa se adevereasca imediat, prin invierea lui Lazar si apoi, peste putina vreme, prin biruinta mortii, pe care a primit-o de bunavoie pentru mantuirea neamului omenesc.
Desi Lazar fusese cuprins de putreziciune, Domnul Iisus Hristos a cerut sa fie data la o parte piatra de la usa mormantului si, multumindu-I Lui Dumnezeu Tatal ca I-a ascultat rugamintea, ‘a strigat cu glas mare: ‘Lazare, vino afara!“ Si a iesit mortul, legat la picioare si la maini cu fasii de panza; si fata lui era infasurata cu marama. Iisus le-a zis: ‘Dezlegati-l si lasati-l sa mearga!“ Atunci multi din Iudeii care venisera la Maria si au vazut ce facuse Iisus, au crezut in El’. (Ioan 11, 43-45).
Dupa marea sarbatoare a Cinzecimii – Pogorarea Sfantului Duh asupra apostolilor- acestia au fost binecuvantati cu puteri si daruri pentru misiunea lor in lume. La propunerea Sfintilor Apostoli, in fruntea celor sapte diaconi a fost ales Sfantul Stefan, numit arhidiacon. Sfantul Stefan a fost ucenic al Mantuitorului Iisus Hristos, fiind martor al Invierii Domnului, al Inaltarii Sale la cer si al Pogorarii Duhului Sfant. Sfantul Stefan a fost primul crestin care a primit cununa muceniciei, fiind ucis cu pietre in urma hotararii sinedriului, cu martiriul sau debutand prigonirea crestinilor. In acest moment, Lazar cel inviat din morti – cautat si el sa fie ucis – a fugit, impreuna cu surorile lui, in insula Cipru. Cand Sfintii Apostoli Pavel si Barnaba, au poposit in Cipru in prima lor calatorie misionara l-au intalnit si pe Lazar si l-au hirotonit episcop. Se spune ca dupa ce a fost inviat de Mantuitorul, Lazar ar mai fi trait 30 de ani, insa, avand in fata ochilor imaginea iadului din zilele in care a fost mort, n-ar mai fi zambit niciodata.


Minunea învierii din morţi a lui Lazăr aduce aminte de un mare adevăr pe care Biserica ni-l aminteşte prin tradiţiile şi rânduielile ei. Cei care au murit şi nu mai sunt printre noi, nu sunt uitaţi, nu sunt „în nefiinţă”, aşa cum se obişnuieşte să spunem ei sunt pomeniţi în Biserică, iar sâmbăta, în mod deosebit, se săvârşesc slujbe speciale.
În timpul slujbei, Dumnezeu este rugat să le dăruiască iertarea păcatelor prin care au greşit în timpul vieţii şi să fie rânduiţi întru fericirea cea veşnică. Chiar dacă trupul rămâne neînsufleţit, este îngropat şi se descompune, sufletul îşi continuă existenţa în lumea veşniciei. Crezând în Înviere şi mărturisind legătura strânsă care există între suflet şi trup, Sfinţii Părinţi au hotărât ca Biserica să facă pomenirea celor plecaţi din lumea aceasta, să se roage pentru ei, mijlocind pentru odihna şi pentru iertarea păcatelor lor. Este considerată dovada dragostei care nu-i uită pe cei care nu mai sunt printre noi şi care este mai puternică decât moartea, chiar şi dincolo de pragul mormântului.
În sâmbăta de pomenire a morţilor, tradiţia spune că oamenii duc ramuri de salcii şi la cimitir. Salcia este considerată simbol al renaşterii, curăţiei duhovniceşti dobândite prin rugăciune.
Un obicei care ce s-a păstrat şi este des întâlnit mai ales la sat, este împodobirea gospodăriei cu crenguţe de salcie care se agaţă la poartă sau în alte locuri. După ce trec sărbătorile pascale se pun la icoană, unde se pătrează pe tot parcursul anului.
Tradiţia mai spune că La Moşii de Florii, femeile fac şi plăcinte pe care le împart mai ales săracilor, fiind pomenit astfel şi Lazăr. De asemenea, plăcintele mai erau date mamelor cu copii mici.

Niciun comentariu: